M.K. Buckland (1972): Are Obsolescence and Scattering related? [Romanian]

0
119

Original in English by Michael K. Buckland

Sunt uzura morală şi împrăştierea legate?

Michael K. Buckland.

Atenţie considerabilă a fost atrasă în acest jurnal şi în altă parte, la fiecare dintre cele două aspecte de utilizare a literaturii. Unul dintre aceștea constă în scăderea relativă în utilizarea materialului din cauza vârstei sale (“uzură morală”), care a fost discutată de către Brookes [1]şi mulți alţii [2]. Alt aspect este măsura în care utilizarea de material tinde să fie concentrată în câteva titluri (“Legea lui Bradford de împrăştiere “), care a fost tratată de către Bradford [3], Leimkuhlerr [4], Brookes [5], şi Fairthorne [6].

Cole [7], a analizat aceste două”legi”, în special atunci când le-a examinat împreună, avînd implicaţii semnificative pentru a decide cât de mari ar trebui să fie colecţiile bibliotecare. Această întrebare a fost analizată mai în profunzime de către Buckland şi Woodburn [8] şi de către Brookes [9]. Pe scurt, aceste analize dau unele introspecţii în economia a politicilor fondului bibliotecar cu privire la numărul de titluri deţinute de jurnaluri şi durata de timp în care acestea sunt păstrate. Acestea sunt, de asemenea, relevante pentru managementul de indexare şi serviciile de rezumare în măsura în care indică pierderea de acoperire, care ar putea fi aşteptată să rezulte de la excluderea de literatură veche şi marginală. În fiecare caz, se presupune că există un model verificabil a uzurii morale care este cunoscut pentru a varia de la subiect la subiect. Este de asemenea presupus că efectul de împrăştiere poate fi estimat şi că acest lucru va varia, de asemenea, de la un subiect la altul.

Posibilitatea că ar putea exista careva relaţii dintre aceste două variaţii pare să fi fost neglijată. Sunt oare acestea legate? Răspuns la această întrebare ar fi de interes teoretic considerabil în cazul în care o relaţie ar putea fi stabilită şi ar putea fi evitată colectarea prea mare de date dacă acestea s-ar putea fi deduse din celelalte. La Universitatea din Biblioteca de la Lancaster, la secția de cercetare, unde implicaţiile de împrăştiere şi uzură morală au fost explorate în timpul anilor 1967 şi 1968, sa făcut o încercare de a vedea dacă a existat vreo dovadă a unei relaţii. Rezultatele au fost indicative, dar nu concludente. Au avut prioritate alte interese de cercetare şi scopul acestei note este de a descrie ceea ce a fost făcut în speranţa că cercetătorii care lucrează în analiză bibliometrică ar putea să urmărească în continuare acest subiect.

Este convenabil de a discuta despre imprăștiere şi uzură morală în ceea ce priveşte compactitatea literaturii. O literatură extrem de învechită, cum ar fi fizica este mai compactă referitor la timp decât literatura geologică. În mod similar, unele literaturi sunt mai compacte cu privire la împrăştierea decât altele. Ipoteza iniţială a fost că împrăștierea şi uzura morală tind să varieze invers. De exemplu, unele cărți tind să fie largi şi scurte (pe larg împrăştiate pe un front larg de reviste, dar depăşite într-un timp scurt), în timp ce altele ar putea fi înguste şi lungi (restrictiv concentrate în cîteva reviste, dar cu durată lungă de viaţă, adică cu învechire mai lentă). Asta este reprezentat grafic în Fig. 1a.

O ipoteză alternativă a constat în aceea că imprăștiere şi uzură morală tind să varieze în mod direct. De exemplu, unele literaturi tind să fie compacte (restrictiv concentrate în reviste puţine şi învechite într-un timp scurt), în timp ce altele sunt difuze (larg împrăştiate pe un front larg de reviste şi cu lungă durată, adică învechinduse numai lent). Acest lucru este reprezentat in Fig. 1b. În scopul de a obţine date comparabile pentru diferite subiecte, sa făcut referire la ediții ştiinţifice lui Brown (Scientific serials) [10]. Acestea conțin analize de citații la capetele de articole publicate în cursul unei perioade de aproximativ optsprezece luni, în fiecare dintre cele opt discipline ştiinţifice: matematică, fizică, chimie, geologie, fiziologie, botanică, zoologie, şi entomologie. Citate din reviste în fiecare subiect au fost sortate de către revista pentru vedea împrăștierea şi vârstă pentru uzura morală. Datele sunt prezentate prime şi nici o încercare nu a fost făcută pentru a potrivi curbele la rezultate. De fapt, comentariul lui Brown amestecă măsuri absolute şi proporţii. De exemplu, tabelul lui nr. 16 dă proporţia de fiecare probă acoperită de cele mai productive 100 reviste, chiar dacă mărimile eşantionului variază enorm. Ar fi fost mai potrivit de a examina proporţia de fiecare probă acoperită de un anumit procent din reviste.

Datele lui Brown au fost analizate şi uzura morală a fost complotată împotriva împrăştierii pentru fiecare dintre cele opt subiecte. Rezultatele, care sunt prezentate în Fig. 2, sunt în mod clar în contradicţie cu ipoteza originală care spune că împrăștiere şi uzură morală variază invers. În schimb, ei arată o tendinţă pentru ca acestea să varieze în mod direct. Datele implică în mod clar că compactitatea cu privire la timp este asociată cu concentrare cu privire la împrăştierea.

Fig. 2. Compactitatea literaturii

Coeficient de împrăștiere k este luat de la formularea lui Cole legii de împrăştiere lui Bradford [7]
R n = R N (1+ k n log/N)
În cazul în care Rn este numărul de trimiteri în cele mai productive n reviste într-o literatură în care reviste N contribuie referinţe RN. Valorile k care sunt date se bazează în fiecare caz cu privire la valoarea Rn care constituie 90% din RN. Datele luate de la Brown. [10]

O notă de precauţie ar trebui să fie făcută cu privire la această constatare. În unele subiecte revistele sursă alese au contribuit citări de mai multe ori decât în ​​altele. De exemplu, jurnalele de chimie principale au contribuit 10052 citări în timp ce revistele principale de zoologie a contribuit doar 1819 de citări. Nu este, de fapt, o corelaţie între dimensiunea eşantionului şi cele două tipuri de compactitate. Subiect “compact” este acel care este cu numar mai mare de citări în eşantioanele sale. Implicaţiile acestui nu sunt clare. Modele de împrăştierea şiuzură morală ar părea să fie “non-dimensionale”, în sensul că fiecare ar aştepta un eşantion aleatoriu, de la orice distribuţie pentru a forma o distribuţie de aceeaşi formă. Cu toate acestea, profesorul E.T. O’Neil l* a sugerat că ar putea exista un element a dimensionalitatii în eşantion cu dimensiuni mici ce duc la calculul coeficienţilor de împrăştiere, care supra-estimarează valorii reale de împrăștiere. O astfel de prejudecată ar putea explica, cel puţin parţial, corelaţia dintre mărimea eşantionului şi compactitatea literară cu privire la împrăştierea. O explicaţie alternativă a corelaţiei cu dimensiunea eşantionului este că o literatură extrem de concentrată trebuie să aibă reviste relativ voluminoase în zona nucleară şi că această grămadă determină mărimea eşantioanelor alese prin metoda lui Brown.

Presupunând că unele literaturi sunt mai compacte decât altele, s-ar putea întreba de ce acest lucru ar trebui să existe. Dr. A. Hindle a sugerat că compactitatea literaturi ar putea fi legată de un subiect de “duritate” sau “moliciune”, adică, în măsura în care terminologia şi ipotezele sunt în mod clar definite, iar problemele sunt foarte structurate. În acest sens, fizica este, în general considerată ca fiind mai “grea” decât biologia. Clasamentul de subiecţi cu privire la compactitate în Fig. 2 par să fie aproximativ de acord cu impresii subiective ale durității relative şi moliciune a subiecţilor în cauză. Destul de independent, profesorul de Solla Price a avansat o teorie că uzura este legată de duritatea şi delicateţe şi poate fi folosită ca un indice de duritate [11].

REFERINŢE

1. BROOKES, B. C. The growth, utility, and obsolescence of scientific periodical literature. Journal of Documentation, vol. 26, 1970, pp. 283-94. (BROOKES, B. C. Creştere, utilitate şi uzură morală a literaturii ştiinţifice periodice)

2. For a convenient review see: JAIN, A. K Report on a statistical study of book use, Ph.D. thesis. Purdue University, Lafayette, Ind. (PB 176 525). (Jain, A. K. Raport privind un studiu statistic de utilizare a cărții)

3. BRADFORD, S. C. Documentation. London, Crosley Lockwood. 1948. (BRADFORD S. C. Documentaţie.)

4. LEIMKUHLER, F. F. The Bradford distribution. Journal of Docurnentation, vol. 23, 1967, pp. 197-207.

5. BROOKES, B. C. The derivation and application of the Bradford-Zipf distribution. Journal of Documentation, vol. 24, 1968, pp. 247-65. (See also the note by Mr Brookes in Journal of Documentation, vol. 25, 1969, pp. 58-60.) (BROOKES, BC Derivare şi aplicarea de distribuţie lui Bradford-Zipf. (priviți de asemenea, nota lui Brookes în Journal of Documentation, vol. 25, 1969, pp. 319-43).

6. FAIRTHORNE, R. A. Empirical hyperbolic distributions (Bradford-Zipf-Mandelbrot) for bibliometric description and prediction. Journal of Documentation, vol. 25, 1969, pp. 319-43. (FAIRTHORNE, RA Distribuţii empirice hiperbolice (Bradford-Zipf-Mandelbrot) pentru descrierea bibliometrică şi predicție)

7. COLE, P. F. Journal usage versus age of journal. Journal of Documentation, vol. 19, 1963, pp. I-II. (Cole, P. F., Utilizarea de reviste comparativ cu vârsta lor)

8. BUCKLAND, M. K. and WOODBURN, L. Some implications for library management of scattering and obsolescence. (University of Lancaster Library Occasional Papers, I). Lancaster. 1968. (ERIC report ED 022 502.). (Buckland, M.K. şi Woodburn, L. Câteva implicaţii pentru gestionarea bibliotecii de împrăştiere şi uzură morală)

9. BROOKES, B. C. Optimum P% library of scientific periodicals. Nature 232(5311), 13 Aug. 1971, pp. 458-61. (BROOKES, B.C. Optimum P% a bibliotecii de ediții ştiinţifice periodice.)

10. BROWN, C. H. Scientific serials. (ACRL monograph, 16). Chicago, ACRL, 1956. (BROWN, C. H. Ediții ştiinţifice)

11. PRICE, D. J. de S. Citation measures of hard science, soft science, technology, and non-science. In: NELSON, C. E. andPOLLOCK, D. K. Communication amongst scientists and technologists. Lexington, Heath, 1970, pp. 3-22. (Price, D.J. de S., Măsurări fr citarea a ştiinţei dure și moi, tehnologie şi non-ştiinţă)

* Comunicare privată, iulie 1971. Profesorul O’Neill a folosit formularea lui Leimkuhler de distribuţie lui Bradford.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here